Pe sub tufe tainuite,
S-au ascuns de ochii lumii
Si de cursele minciunii.
Ele-n linistea lor mare
Au privit din departare
Rele-n lume câte sunt,
Chinuri câte-s pe pamânt.
Si când ceasul de-nflorire
Le sosi, fara de stire
O durere le-a cuprins
Si din sânul lor aprins,
Sir de lacrimi, lacramioare,
A curs lin, racoritoare
Iar din lacrimi pâna-n zori
S-au facut gingase flori.
