Nu distanta.....

Nu distanța desparte doi oameni, dacă pe om l-ai apropiat de sufletul tău și l-ai făcut cel mai important  din viața ta, nu contează dacă e lângă tine sau la mii de kilometri distanță,el oricum va fi cu tine,îți va face diminețile frumoase, zilele importante și serile atât de magice, pentru că îți va inspira aceeași încredere, pasiune, speranță pentru că îl vei avea în inimă,iar ce este în inimă rămâne nu sterge distanta.
Omul pe care îl iubești, îl iubești și atât,nu cauți motive, pretexte, variații de sentimente,vei percepe distanța ca un element temporar și fără influență pentru dragostea voastră,veți construi la fel de mult,veți adăuga înțelegere și susținere la relația voastră .....Și ea va fi mai puternică cu fiecare zi..
Există un singur moment care desparte sau care apropie oamenii: momentul în care înțelegi că iubești pe omul tău sau nu-l iubești,din acea fracțiune de secundă totul devine firesc,lași deoparte pretextele mărunte gen dinstanță, nepotrivire,iubești și atât.
Găsiți mijloace, vă înțelegeți, vă potriviți,va intalniti.
 Un sunet e suficient ca să reaprinzi o pasiune, un mesaj e de ajuns ca să îți dai seama că totul e la fel de puternic.
Restul e deja poveste!

Imi lipsești atât de mult

"Îmi lipsesti aşa de mult.. îmi e dor de vocea ta, de zâmbetul tău, de acei ochi superbi căprui în care vedeam milioane de galaxii şi în care mă pierdeam de fiecare dată. Mi-e dor de felul în care mă priveai, mă alintai ,mă iubeai… mi-e dor de sentimentul ce-l aveam înainte să te întalnesc.. stii... îmi bătea inima incontrolabil numai la auzul numelui tau. Îmi doream să prelungesc momentul dinaintea momentului. Atunci când ştiam că îţi voi vedea zâmbetul… A trecut atât de mult timp.. şi uite-mă înca aici, aşteptându-te. Mi se sfaşie inima, jur. A rămas banca noastră, ce ne poarta povestea, ce a fost martora săruturilor noastre,a iubirii noastre.. si pe care acum o ocolesc. Te rog... măcar nu mă uita. Trece-mă în rândul amintirilor şi caută-mă în trecut când ţi-e dor. Suntem amândoi sub acelaşi cer, dar avem orizonturi diferite. Mi-ai luat inima, deşi ştiai bine că nu ai nevoie de ea. Păcat că ai uitat să mi-o înapoiezi cănd ai plecat. De fapt poţi s-o păstrezi. Eu nu mai am ce face cu ea... oricum ar şti să bată doar în ritmul numelui tău şi asta ar fi prea dureros. Se spune că cele mai frumoase poveşti de dragoste sunt cele neîmplinite. Aşa va fi şi a noastra,iubire? Şi da,încă îmi permit să îţi spun “iubire”. Eşti şi vei ramane iubirea mea. Nimeni nu poate schimba asta. Poate că acum eşti cu el,dar nu îmi pasă. Totuşi nu te întoarce.. m-ar durea prea tare. Pleacă definitiv din viaţa mea şi uită-mi numele. Oricum a pierit odată cu plecarea ta. Nu mai semnifica nimic.. ochii mei nu vor mai avea strălucirea aceea magică, deosebita, ca cea când imaginea ta era reflectata in ei. S-a terminat inainte de a incepe… păcat. Eşti singura care a văzut ce e în sufletul meu, care a avut puterea şi curajul să mă deschidă, să vadă ce e cu mine.. chiar dacă m-ai lăsat baltă în cel mai crud mod, mă răneai ori de câte ori aveai ocazia şi mă ignorai, nu te urăsc.Nu aş putea. M-ai învăţat ce înseamna iubirea. Ai dat un nou sens verbului “a iubi” pentru mine. Mi-ai arătat cât de minunat poate fi să iubeşti.. mi-ai lăsat atâtea amintiri la care mă voi gândi când voi fi trist şi care îmi vor aduce zâmbetul pe buze.. acel zâmbet unic pe care îl puteam avea numai când îţi simţeam prezenţa. Nu cred că voi mai avea ocazia să iubesc atât de intens pe cineva.. aveai un suflet cald, prea bun pentru lumea asta. Mă simt norocos că am putut să cunosc o persoana aşa minunată ca tine... Dacă vei vedea vreodata asta sa ştii că te iubesc mult, sper că m-ai uitat.."

N-aM SA TE UIT IUBIND PE ALTCINEVA 

Mai exact… n-am să te uit.

Nu putem șterge din viața noastră oameni care au fost importanți și au rămas în sufletul noastru. Nu te pot uita pentru că ieri făceai parte din viața mea, ieri te sărutam, ieri te îmbrățișam și ieri îți povesteam lucruri care mă dureau. N-am să te uit iubind pe altcineva pentru că momentan nu cred că poate exista acel cineva, încă mai tresar gândindu-mă la noi și încă îmi este dor. Ne iubeam dar nu puteam sta împreună. Aceste cuvinte îmi sună în minte și sufletul oftează; n-am să te uit sărutând buzele altuia, pentru că acel om n-are loc între mine și tine, n-are loc în sufletul meu unde încă ești tu, unde încă mai sunt semnele atingerii tale, unde încă mai sunt bătăi de inimă când îmi amintesc chipul tău.

N-am să te uit pentru că nu vreau, am să-mi amintesc tot ce a fost frumos și voi învăța din tot ce a durut; n-am să-ți doresc nefericire pentru că ești și vei rămâne un om care mi-a dăruit dragoste și frumos, n-am să-ți judec alegerile și n-am să-ți reproșez nimic, am să te privesc din depărtare și când voi vedea că ești fericit… voi pleca cu gândul că acum ești bine. N-am să te uit pentru că nu pot nega tot ce a fost, nu pot uita serile în doi și nu vreau să renunț la amintiri dulci.

Va veni o zi în care voi adormi în brațele altcuiva, dar nu astăzi. Nu astăzi, nici mâine. Nu știu când. Astăzi îmi este sufletul obosit, mult prea amorțit și trist pentru a privi în jurul meu, mult prea dezamăgit pentru a începe un drum nou, mult prea pesimist pentru a căuta atenția unei alte persoane. Tu mergi înainte, eu încă mai bat pasul pe loc dar trebuie să mă vindec de noi, să fiu din nou pregătită pentru dragoste. Astăzi nu sunt.

Mi-a spus privindu-mă în ochi: „Tu ești singură pentru că vrei să fii singură…” Am realizat cât de mult mă sperie singurătatea și câtă nevoie am de dragoste dar acum nu mai pot alerga după iubire, momentan mă odihnesc

Rămâi cu bine....

—“bună, frumoasă mea,

dacă apuci să citești aceasta scrisoare, înseamnă că eu sunt deja dus. îmi pare rău, sincer. nu am vrut să te las singură, nu am vrut să plec de aici cu tot cu inima ta, nu am vrut să te rănesc, nu am vrut să plângi din cauza mea... dar a fost inevitabil.
dacă așa au mers lucrurile, înseamnă că am fost destinați să ajungem la acest adio, am fost destinat să părăsesc totul mai repede.
dar nu te gândi că nu mai sunt. imaginează-ți că mereu mă aflu chiar în stânga ta, ghidându-te. imaginează-ți că în momentul ăsta sunt în fața ta și în timp ce îți vorbesc îți șterg lacrima de pe obraz și îți sărut fruntea.
doar amintește-ți toate momentele frumoase, toate săruturile, îmbrățișările și cuvintele mele. amintește-ți aventurile noastre și micile glumițe pe care nimeni nu va mai avea să le înțeleagă.
gândește-te că în puținul timp pe care l-am avut mi-ai adus atât de multă bucurie în suflet. nu aș putea să-mi doresc să-l fi petrecut altfel sau alături de altcineva. m-ai făcut să mă simt iubit, m-ai ajutat să fiu eu mereu.
dar...
vreau să mergi mai departe și fără mine. vreau să zâmbești și să vorbești despre mine fără să plângi. vreau să-ți fiu o amintire frumoasă, draga mea. vreau chiar să-ți găsești pe altcineva. da, iubitul tău gelos îți spune să găsești pe altcineva. vreau să fie cineva care să-mi semene, vreau să fie cineva care să te respecte și care să te iubească. cineva care să te merite și pe care să-l poți iubi chiar mai mult decât m-ai iubit pe mine. cineva care să nu-ți aducă decât lacrimi de bucurie pe chip.
tu știi că te iubesc, da? te-am iubit de pe pământ, o să te iubesc de aici de sus. nu contează decât să fii fericită și să-ți găsești puterea să-ți continui drumul. o să fiu mereu lângă tine. ține minte, doar privește cerul, privește norii, simte adierea vântului, lasă ploaia să te ude și lasă razele de soare să-ți mângâie pielea pentru că acolo o să mă găsești mereu.

a ta veșnică iubire.”

Sunt momente când ascunzi în spatele unui zâmbet toate lacrimile pe care ochii tăi vor să le plângă. Ascunzi în buze toată durerea, încordând colțurile și obligându-le să rămână ridicate într-un zâmbet. Faci asta pentru a nu fi nevoit să te explici sau să-ți așezi încă o dată sufletul pe tavă. Pentru că vulturii planează deasupra ta, iar tu ești prea obosit ca să te mai lupți cu ei.
Dar sunt și momente când renunți să te mai prefaci. Și-atunci îți ștergi zâmbetul tâmp și fals de pe chip și îți lași lacrimile să o ia la fugă până la bărbie. Iar ele se adună acolo și se îmbrățișează pe bărbia ta. Și printre sughițuri de plâns începi să-ți scoți din suflet ce te macină. Și nu te mai simți nici rușinat, nici amenințat. Pentru că simți nevoia de a-ți relaxa buzele încordate pentru a te destăinui.
Renunți la paranteza rotundă care seamănă cu un zâmbet și o închizi între lacrimi. E mai bine.
Parcă sufletul devine mai ușor chiar dacă problema e tot acolo, chiar dacă încă nu i-ai găsit rezolvarea. Și parcă nu-ți mai pasă nici de toate judecățile care vor urma. Până la urmă, cine naiba sunt ei ca să te judece?
Oamenii și-au scris, și-au cântat și și-au jucat lacrimile. Și-au învins teama că cineva îi privește chiorâș și așteaptă să-i atace. S-au pus pe ei pe primul loc și au renunțat să-și mai facă griji pentru alții. Și lacrimile s-au topit pe obraz dând naștere la zâmbete deloc forțate. Pentru că înainte de zâmbete curate, toți oamenii își spală chipul și buzele cu lacrimi.
În zgomotul lumii se aude un plânset, dar din el s-a și născut un zâmbet.