“Toamna sufletului

E toamna… iar vântul imi bate

prin sufletul plin de regrete…

Tiptil, cenuşiul imi scoate

gustul migdal, în sonete

şi printre vântoase razbate….

Treptat gândurile plouate

se -apropie de şemineu

şi stau zgribulite, mai toate.

Grilajul de fier cade greu…

E toamna…iar vântul tot bate…

Afarǎ-nfundat este drumul

Pierdut în perdeaua de ploaie…

Din coş se întoarce iar fumul

şi bântuie grav prin odaie…

Din vise rǎmâne doar scrumul…

E toamnǎ…iar vântul tot bate”.