Dulci lacrimioare

Ce taină-ascundeţi voi,dulci lăcrimioare,
Şi-ntre petale cât suspin aţi strâns?
Pe-acest pământ cândva afla-vom oare
Ce dor sublim e-n ochii ce v-au plâns?

Copii ai unei taine fără nume,
Acorduri dintr-un cântec fără glas,
Cu raza voastră, tainică minune,
Privirii daţi prilejuri e popas.

Când trandafirii reci şi-aruncă-n zare
Parfumul lor de vis îmbătător,
Voi străluciţi curate pe cărare
Umbrind fără să ştiţi misterul lor.

Căci tineri văd în voi lumina vieţii
Şi inocenţa fetei ce-o iubesc,
Şi în răcoarea blândă-a dimineţii
Să vă privească-o clipă se opresc.

Iar tinere cu ochi de-albastre unde
V-admiră cu un dor nemărginit,
Căci ce poveste oare poate-ascunde
O lacrimă ce-n floare s-a-mplinit?

Dar taina voastră încă n-are nume,
Căci glasul vostru-n veci răsună mut,
Şi poate niciodată nu veţi spune
Din al cui ochi voi, lacrimi, aţi căzut.