Nu stiu cum sa incep. Sunt foarte multe de spus, iar timpul nu-mi prea permite. Incep cu "mi-e dor", continui cu "te ador" si inchei cu "te iubesc". Nu stiu cum sa incep aceasta scrisoare, pe care nu ti-o voi trimite niciodata, dar vreau sa stii ca imi lipsesti enorm acum. Dar oare ce va fi mai tarziu? Oare voi mai fi fericita vreodata? Oare voi mai rezista mult departe de tine? Nu stiu, nu cred... Tot ce stiu este ca, daca cineva m-ar pune sa aleg o persoana alaturi de care sa-mi gasesc fericirea, tu ai fi acea persoana
Nu stiu cum ai reusit sa-mi furi inima; nici macar nu am observat cand mi-ai luat-o, dar acum m-am trezit fara ea. Nu vreau sa crezi ca-ti reprosez ceva. Nu. Pentru ca locul inimii mele e in inima ta, chiar daca acum esti mai departe ca niciodata. Cum as putea oare descrie in cuvinte tot ceea ce simt pentru tine acum? Nu s-au inventat inca acele cuvinte.. Dar totusi, incerc: Te iubesc cu fiecare fibra din timp, si abia astept sa te vad, sa te mangai, sa te sarut, si sa te strang in brate, chiar daca imi fac rau. Insa nu stiu daca voi mai avea vreodata aceasta sansa. Stiu ca si tu ma iubesti, stiu ,dar te rog sa nu ma uiti..E singurul lucru pe care ti-l cer; pe care ti-l mai pot cere.
Inchid ochii, si incerc sa-mi imaginez ca esti langa mine acum. Dar e un vis prea scump. Tu pentru mine esti un vis, iar visele se destrama; si tu, ca orice vis, te vei destrama si vei disparea usor..Dar poate ca nu mai conteaza nimic acum..poate ca nu mai conteaza nici ca eu te iubesc, si ca as face orice pentru tine.
Ceea ce nu inteleg eu, este ca, de ce in viata nu poti alege iubirea, dar fara suferinta? Sau, ziua fara noapte, sau.. viata fara moarte? Nu stiu, e o lege a universului.. Orice imbratisare inseamna o singura despartire; dar nu credeam ca atat de repede..Pentru mine reprezinta foarte mult aceste randuri pentru ca pot sa spun tot ceea ce simt si cum ma simt.Am mintit. Astazi, vreau sa ma descarc aici. Sa stii ca nu mi-e deloc usor fara tine. Mi-e foarte greu. Mai greu decat mi-as fi putut imagina vreodata. Mi-am dat seama ca nu pot trai fara tine, cu toate ca, am invatat deja. Oricum, nu as fi in stare sa-ti trimit aceasta scrisoare. Nu stiu de ce, dar poate pentru ca nu vreau sa te fac sa-ti aduci aminte de mine.
E o nebunie curata sa vreau si sa nu pot sa te ating ! Cred ca, daca te-as vedea acum, as muri de fericire. Cand voi avea oare sansa sa iti spun toate astea in fata? Nici sa visez nu mai indraznesc, pentru ca atunci cand visez, ma doare.. Inchid ochii din nou, si te simt alaturi, si mi-e frica de viata, de viitor, de necunoscut, pentru ca tu nu vei fi langa mine .Lacrimile imi mangaie obrazul neincetat, si nici macar ele nu imi pot alina durerea pe care o simt. De ce viata e uneori asa nedreapta? Cu ce am gresit? Ce pacate platesc?
Cum sa iti mai arat cat te iubesc de mult, fara sa folosesc cuvintele? De cate ori am incercat sa fac un pas spre fericire, am cazut.. Am cazut in abis incercand sa te caut, sa te regasesc..dar tu ai vrut sa fii de negasit....
Plang acum; mi s-au impaienjenit ochii de lacrimi, dar voi continua sa scriu. Sau...mai bine inchei aici..Sa stii ca iubesc fiecare particica din tine, iar fiecare particica din mine ma doare pentru ca nu-mi esti aproape..
Sa nu uiti ca tu esti tot ce mi-am dorit in viata.
Te ador.
Mii de pupici.
"Nu am incetat niciodata sa te iubesc; am invatat doar cum sa traiesc fara tine."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu