4U❤

Noian de gânduri, adieri suave își fac loc la fereastra mea.
Joc de lumini și umbre printre aleile dezbrăcate de vise, în timp ce inima mea bate în tăcerea nopții de primăvară.
În acest tăvălug de sentimente, oare câte vise se ascund în pași de dans, în această sonată târzie de suflet?
Câte umbre se furișează la fereastră?
Câte vise vin în vizită și pleacă?
Tăcere...doar glasul primăveri ce cântă o tristă romanță despre timpul din viața mea sau poate despre viața ce mi-a mai rămas, în lupta cu necruțătorul TIMP.
Aș sfătui pe oricine să uite de vârsta pe care o are, să nu o mai spună nimănui și să nu mai conștientizeze asta. Să trăiască așa cum simte sufletul său, să se simtă mereu tânără și capabilă, să nu i se pară niciodată prea devreme sau prea târziu.
Câți ani am? Nu știu și nu contează. Sunt și voi fi mereu suficient de tânără pentru a îndrăzni să o iau de la capăt atunci când mă voi trezi pe un drum care nu duce nicăieri.
Voi avea mereu vârsta potrivită să mă îndrăgostesc, să mă despart și să o iau de la început.
Voi avea mereu vârsta potrivită pentru a trăi copilărește, pentru a face greșeli, pentru a învăța ceva nou, pentru a visa, pentru a-mi dori, pentru a mă distra, pentru a-mi schimba direcția de mers, pentru a lua decizii și pentru a mă răzgândi.
Nu voi fi niciodată prea tânără pentru a avea prieteni bătrâni, și niciodată prea bătrână pentru a avea prieteni tineri.
Și voi trăi mereu clipa, (de-as putea)  ca și cum aș muri mâine.
Nu voi amâna să fiu fericit/ă și nu voi amâna să iubesc.
Vârsta mea? Nu are și nu va avea nici-o relevanță!