😔😔

Am momente când îmi doresc ca oamenii să vadă tot ceea ce se află în sufletul meu....
Să se pună în locul meu , pentru că doar aşa ar reuşi să mă cunoască în adevăratul sens al cuvântului , doar aşa ar putea să îmi vadă fiecare centimentru de sensibilitate , fiecare lacrimă neplânsă , intensitatea fiecărei dureri , fiecare gând care nu-mi dă pace , fiecare cuvânt pe care nu l-am rostit , fiecare sentiment pe care nu l-am mărturisit.
Doar aşa ar putea să simtă cât rănesc cuvintele aspre , cât bucură vorbele calde , cat iubesc , admir şi respect oamenii dragi şi cât preţuiesc prietenia şi iubirea lor.
Dar sunt doar nişte momente , pentru că îmi dau seama că acest lucru nu se poate şi că cine vrea să facă parte din viaţa mea , trebuie să mă cunoască fără ca eu să-i arăt tot , sa işi poata da seama ce fel de om sunt şi fără să ştie tot despre mine , fără să îi spun de fiecare dată că sunt fericită sau tristă , că mi-e dor sau că am nevoie să visez , că îmi vine să plâng sau să râd , că vreau să rămân sau să plec , că am nevoie de cineva sau că îmi doresc să fiu singură.
Dacă cineva vrea să facă parte din viaţa mea , trebuie mai intai să-mi cunoască sufletul....fără să i-l arăt eu.
Uşor nu este.....ştiu....dar nici imposibil.....nu sunt greu „de citit”.