Astăzi am tras obloanele peste sufletul meu și am hotărât să reorganizez tot ce am adunat aici cu sau fără voia mea.Vreau să curăț de pe podeaua sufletului resturile de prietenie rămase în urma oamenilor care s-au jucat de-a prietenia așa cum te joci de-a v-ați ascunselea.S-au strâns grămăjoare și parcă au început să degaje un miros neplăcut.Mi-am spus că este imperios necesar să dezinfectez și pereții de dezamăgire,de regrete,de durere.Lacrimile mi-au curs până în suflet uneori,așa că trebuie să șterg bine și ferestrele.Sunt pline de dâre albicioase care par destul de greu de curățat. Da,de astăzi sufletul meu e închis pentru curățenie și renovare.Nu intrați și nu insistați.E vremea curățeniei,oameni buni...nu pentru că e primăvară,ci pentru că sufletul are nevoie de liniște...sufletul e o casă pe care trebuie să o menții curată,aerisită,parfumată.Apoi,după ce ai făcut curățenia necesară,trebuie să reorganizezi,să redecorezi,pentru că uneori,
curățând și aruncând ce nu-ți mai folosește încăperea rămâne tot mai goală.Așadar va trebui să agăți pe perete un tablou-două de speranță,pe jos să așezi un covor de gânduri bune,la fereastră să pui o perdea de credință,
iar pe măsuța din mijlocul încăperii să pui un coșuleț de prietenie.Acum nu mai rămâne decât să luminezi întreaga încăpere cu iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu