...TE VOI IUBI IN TAINA.......

Ti-am strans dragostea in palme
si le-am facut caus ,sorbind fiecare picatura de iubire te simt cum curgi prin mine...
Te-am ales pentru totdeauna sa-mi fi raza de lumina ce imi mangaie sufletul
Si nu stiu cum sa iti spun ca fara tine nu mai pot visa,nu mai pot zbura spre stele
Fara tine totul este trist,rece 
M-am mintit ca nu te mai vreau,ca vreau sa te uit...
Caci n-am sa -ti pot uita iubirea,mangaierile tale tarzii,ochii tai calzi si soapta ta dulce...
Inchid ochii si lacrima ce-mi mangaie obrazul mi se prelinge pe buze
Se-mprastie-n suflet ....e dorul de tine ce te striga cu glasul mut
Mi-e teama sa nu il auzi si-mbrac tacerea in tine  sperand ca ai sa vii fara sa stiu ,
fara sa-ti cer
Ma vei prinde de mana si-mi vei citi in ochi toate noptile goale sarutandu-ma....
Eu sunt aici ,dragul meu,chiar daca nu pot rosti strigandu-te...simte-mi sufletul cum pulseaza
 prin vise
cautandu-te
Chiar daca buzele imi sunt tintuite  de neputinta de a spune ceva  voi fi mereu aici, asteptandu-te
 la capatul drumului unde mi-am plans dorul si lacrima a lasat urme pe cararile sufletului meu
Imi voi sprijini gandurile de zidul tacerii dintre noi iubindu-te in taina o secunda,
o zi ...o viata....

Dezamagire.....

Ma intreb daca mai exista ceva in lumea asta in afara de suspiciuni, reprosuri, suparari,
 ,falsitate,mandrie ,  nepasare....
Cu totii gresim ,poate unii mai mult,altii mai putin,depinde de context,de imprejurare,de mentalitatea
fiecaruia,de ceea ce gandeste in clipa aceea,de ceea ce simte,de cat de sensibil este,
nu e un capat de lume, fiecare om poate trece peste enervare, peste vorbe aiurea, 
peste gesturi iesite din comun, dar asta nu inseamna sa iti bati joc
de cineva, sa-l desconsideri, sa-l faci sa se simta extrem de prost, cu toate ca si tu,
 ca persoana ai gresit.
Nimeni nu este de vina pentru ca nu poti ajunge acolo unde vrei,nu trebuie sa cauti mereu un vinovat pentru cea ce ti se intampla,
singurul vinovat esti tu si nu trebuie sa iti versi nervii pe cei din jurul tau cautand mereu un tap ispasitor...
Ne consumam fiecare clipa cu rautati si asta din cauza ca altii sunt rai cu noi. 
Avem impresia ca putem fi mai presus decat  ceilalti doar pentru ca noi am suferit mai mult 
sau ca am absolvit nu stiu ce facultati sau universitati,
inainte de toate suntem oameni (asa imi place sa cred),
indiferent cum ar fi toti avem un suflet si nimeni si nimic nu ne da dreptul sa ii privim de sus pe ceilalti....
 Suntem cat se poate de superficiali ,in gandire,in sentimente,judecam oamenii dupa aparente,
nu stim sa privim adanc in sufletul lor,sa simtitm ceea ce este cu adevarat acolo...
Lumea asta care ne inraieste ne face uneori sa nu mai tinem cont de cum suntem,
 de ce am vrea sa fie in viata
noastra si atunci simtim ca toata rautatea care ne apasa, 
care constrange un suflet sa se inchida in el, nu face decat sa evapore ceva frumos,
 ceva la care tii, ceva care e uneori numai pentru tine.
Am uitat ce inseamna iertarea,ce inseamna iubirea ...
nimic nu mai stim sau din prea multa mandrie,orgoliu,prostie ....nu vrem sa stim....
Am uitat sa iubim ,sa fim romantici ,sa daruim o floare,un zambet  ,
micile nimicuri care iti pot face ziua mai frumoasa...
Alergand continuu dupa valorile materiale si ignorandu-le pe cele spirituale , vom uita sa traim ...vom uita ceea ce inseamna sa fii OM....

De ce...?????

Uneori...strang lacrimile prelung intre pleoape,pana cand somnul mi le aduna intr-un suspin tarziu.Mi-e dor sa adorm spunand"te iubesc","esti langa mine"...s-ascult ploaia si sa tac.Mi-e dor si dorul tau ma doare si-as vrea sa-ti spun toate cate simt,dar strig in mine si tac... Mi-e dor sa numar clipele cu tine,sa le numar si sa le adun ca si cum ar fi cele mai pretioase lucruri din lume,mi-e dor sa-mi atingi cu un sarut gandurile,mi-e atat de dor ca as evada din mine. Mi-e atat de dor incat simt buzele cum plang dupa priviri neintalnite,dupa soapte nerostite.In linistea noptii as vrea sa ating cerul si lumea sufletului s-o ating...In timp ce lacrimi curg peste amintiri...m-am ghemuit intr-un colt din suflet...dorul de tine striga in mine si tac....Nu stiu de ce ochii au atat de putine cuvinte si inimile atat de multe taceri

Renovare.....

Astăzi am tras obloanele peste sufletul meu și am hotărât să reorganizez tot ce am adunat aici cu sau fără voia mea.Vreau să curăț de pe podeaua sufletului resturile de prietenie rămase în urma oamenilor care s-au jucat de-a prietenia așa cum te joci de-a v-ați ascunselea.S-au strâns grămăjoare și parcă au început să degaje un miros neplăcut.Mi-am spus că este imperios necesar să dezinfectez și pereții de dezamăgire,de regrete,de durere.Lacrimile mi-au curs până în suflet uneori,așa că trebuie să șterg bine și ferestrele.Sunt pline de dâre albicioase care par destul de greu de curățat. Da,de astăzi sufletul meu e închis pentru curățenie și renovare.Nu intrați și nu insistați.E vremea curățeniei,oameni buni...nu pentru că e primăvară,ci pentru că sufletul are nevoie de liniște...sufletul e o casă pe care trebuie să o menții curată,aerisită,parfumată.Apoi,după ce ai făcut curățenia necesară,trebuie să reorganizezi,să redecorezi,pentru că  uneori,

curățând și aruncând ce nu-ți mai folosește încăperea rămâne tot mai goală.Așadar va trebui să agăți pe perete un tablou-două de speranță,pe jos să așezi un covor de gânduri bune,la fereastră să pui o perdea de credință,

iar pe măsuța din mijlocul încăperii să pui un coșuleț de prietenie.Acum nu mai rămâne decât să luminezi întreaga încăpere cu iubire.