a venit toamna,,,,

Toamna bate la usa! O sa merg descult prin frunzele uscate ca sa simt mirosul toamnei, sa simt cum fiecare atingere a frunzelor ma readuce la viata, sa privesc cum vantul rascoleste covorul de frunze, asa cum mie mi-e rascolita inima de fiecare data cand ma gandesc la cat de frumos era. O sa alerg prin padure nebuneste si o sa ma arunc in mormanul de frunze. Toamna ma readuce in simtiri, parca e  o cheita care se intoarce in mine si ma pune in functiune. Soarele de toamna e mai frumos, e mai cald, e mai linistit.Traiesc pentru a ma revarsa in lume, spre ai cunoaste chipul...traiesc pentru cunoastere...traiesc pentru prietenie si darul de a ma regasi in ceilalti...traiesc pentru a crea...traiesc pentru iubire...traiesc cu adevarat fiecare clipa din viata mea. Iubesc copiii si natura cu miile ei fiinte...culorile si vantul...ploaia si zambetul inimii...mirarea...firele vii dintre cei ce iubesc si cei iubiti...oglindirea cerului in ochii omului...gustul diminetii...lumina din zi...zborul pe aripile gandului...miracolul transformarii...! Pur si simplu...traiesc...si iubesc...!
                       

Ea care ..

Ea te-a iubit.
Ea care ti-a stat alaturi si a crezut in tine atunci cand nimeni nu mai credea, nici macar tu!
Ea te iubea cu disperarea unui copil ce tocmai isi pierduse jucaria preferata, dar nu ai stiut s-o apreciezi. Ai facut tot ce ti-a stat in putinta s-o indepartezi, s-o respingi si s-o ai la primul semn.
Acum te uiti la ea, o privesti si printre lacrimi amare si regrete tardive iti dai seama ce mult te-a iubit. Cearcanele ei iti spun multe, la fel si ochii ei mari si ficsi… candva te pierdeai si te regaseai in ei.
Ea te-a iubit si a indraznit sa viseze si sa isi doreasca sa imbatraneasca in bratele tale, se visa alaturi de tine pana la sfarsit. Cat de dureros si de tragic! De ce oare atata suferinta? La ce e buna ea, “dezamagirea”?
A trebuit sa alegi si pentru ea, a trebuit sa-i predai o lectie mult prea dura asemeni unui dascal vanitos, mult prea drastic. A trebuit sa-i joci sufletul in picioare, sufletul ce te iubea si era doar al tau.
Da, ea te iubea, o stiti amandoi ca nu va mai iubi cu atata daruire si pasiune. De acum incolo isi va proteja sufletul si linistea, nimicul ce i-a mai ramas dupa plecarea ta.
Tu ai avut sufletul ei la picioarele tale asemeni unui rege ce tocmai a primit ofranda de la una din multele supuse. Pentru ea TU AI FOST TOTUL!
Te-a iertat pentru toate vorbele dureroase aruncate in nestire si-n nepasare, te-a iertat din prima zi doar ca nu intelegea DE CE NU O POTI IUBI?
O vreme a luptat. A luptat cu indarjire, a luptat pentru iubirea ei, a luptat cu tot ce o inconjura, a luptat chiar si cu propria ta vointa. Iti mai amintesti?
Dar intr-un sfarsit s-a recunoscut invinsa, cu capul plecat a infipt bine in pamant acel steag alb si a plecat… Acum e tarziu pentru regrete…
Ea te-a iubit mai presus de tot si decat toate. Cat de norocos ai fost si cat de putin ai apreciat iubirea pe care chiar tu candva ai chemat-o!
Ea te-a iubit, suflet obosit de atatea cautari! Acum nu-ti mai ramane decat s-o privesti in ochi, sa-i iei mainile si sa i le duci la pieptul tau, sa-i mai mangai sufletul cu o privire si cu acelasi zambet gol si sarcastic.
Sa nu plangi, sa nu versi nici macar o lacrima. Ar insemna sa-i arati cat de slab si de nesigur esti, iar mandria si orgoliul tau nu te lasa.
Ce ironie, nu-i asa?
Tu ,suflet obosit, sa nu uiti cum se pierdea in imbratisarea ta soptindu-ti la ureche “inca un moment perfect, iti multumesc”, dansand melodia voastra. Sa nu uiti cum iti promitea si isi promitea ca te va invata sa iubesti, sa nu uiti ca nici ea nu va uita cand timpul s-a oprit in loc doar pentru voi doi.
Ea, femeia care saruta pamantul pe unde calcai, care te venera, care te iubea si care te adora, care a reusit sa vada in tine un suflet dornic de iubire. Femeia care s-a daruit nebuneste trup si suflet.
Priveste-i acum ochii obositi de atatea lacrimi varsate, de atatea nopti nedormite, de-atatea ganduri ce nu i-au dat pace… pentru ca ea, ea te-a iubit!