Asteapta-ma intr-o seara cu luna plina la fereastra. cand stelele se vor aprinde pe bolta cereasca voi veni si te voi rapi. Te voi duce pe un covor de lumina tivit cu stelute aurii. Vom pluti deasupra tuturor si ne vom opri intr-o misterioasa poiana ... o poiana adormita. Nu vom tulbura linistea ce ne inconjoara, vom vorbi...tacand.
N-am sa-ti ofer un tron precum meriti, dar te voi invata sa simti firele de iarba cum cresc la picioarele noastre, te voi invata sa asculti glasul tacerii ... al tacerii ce ne inconjoara.
Singurul care ne va tulbura va fi un mic greieras care va canta un imn de bun venit in aceasta imparatie. El va trezi toate vietuitoarele si plantele care iti vor face aceeasi urare.
Pentru un timp vei uita supararile si tristetile care au fost in sufletul tau. Eu voi fi acelasi pescarus capricios si plin de curiozitati iar tu vei fi zana cea buna care face minuni ... si tot ce este in jurul nostru sa-ti fie supusi.
Ce este mai frumos decat sa fii stapana acestui loc atat de fermecator iar eu pajul unei fiinte atat de dragi !?
Cand zorii isi vor face aparitia, vestindu-ne prin geana de aur si de purpura a soarelui, eu imi voi lua zborul si ma voi intoarce in universul meu.
Luna si stelele care inotau in negrele si departatele adancuri ale nemarginirii se vor retrage in imparatia lor.
Tie iti va fi somn si vei adormi. Intr-un tarziu te vei trezi si te vei intreba:
- Ce-a fost oare? O noapte de vis...sau un vis de-o noapte?
Nu vei stii niciodata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu