L-am iubit cu toate acordurile fiintei mele!

L-am iubit cu toate acordurile fiintei mele!...L-am iubit risipindu-ma in tacerea unor parfum de ganduri...Da,l-am iubit cu palmele ingenunchiate pe tampla cerului,unde dorurile isi agatau visele de stele...L-am iubit fredonandu-i numele in imbratisarea anotimpurilor...Cat l-am iubit!!!....Ohhhh!...da!!!...da!!...L-am iubit in fiece secunda ce suspina in noapte chemari...L-am iubit legata la ochi...bajbaind dupa adevaratul el!....L-am iubit chiar si atunci cand diminetile imi aduceau adevaruri dureroase...pastrand ramasitele unor cuvinte ce se doreau vise realizabile si nu iluzii!!...
L-am iubit chiar si atunci cand m-a renegat aruncandu-ma in "jungla" umilintei!...Vorbele altora erau pietre ce ma stigmatizau,iar el privea,jubiland. ....Da!...L-am iubit chiar si atunci cand se intorcea atat cat sa ma raneasca si apoi pleca in bratele altora...! L-am iubit ,iertandu-l ,repetat...Am iubit un necunoscut!...Un maestru al cuvintelor...
Am invatat ca nicio relatie,indiferent intre cine ar fi,indiferent de relatie,distanta,nu se construieste pe minciuna!!!...M-a mintit iar eu,l-am lasat sa o faca!...Pana azi...Azi,iubirea mea s-a incuiat!...Si a luat si cheia cu ea!...
Pledez : VINOVATA!!! L-am iubit nefiresc de prosteste!...
Oare se mai pune problema de pasivitate ?....Nu,inca il mai iubesc ....