Ai stiut mereu cum sa ma faci sa plang , ai stiut cum sa ma faci sa ma simt ciudata , ratacita ...ai stiut sa ma ranesti , ai stiut sa pari omul de care aveam nevoie . Ai stiut sa spui povesti dar nu ai stiut sa le transformi in realitate . Cum sa ai parte de iertarea si intelegerea mea ? Cum sa cersesti iubire fara sa o dai mai departe ? Tu ...doar ai parut a fi ...nu ai stiut sa fii ...ai stiut sa porti masca prefacatoriei . Uneori erai barbatul perfect , prea perfect ca sa fie adevarat . Alteori erai un strain cu care nu aveam ce inparti si ...intr.un final m.am trezit ...amortita , obosita , cu sufletul facut bucatele , cu inima tatuata de amintirile noastre ...pfff...dar la naiba ...eu urasc tatuajele asa cum urasc impregnarea suferintei din sufletul meu ....suferinta e permanenta ....probabil o sa.mi ia ceva timp sa imi revin .....sa inteleg care mi.au fost greselile ....sa ma iert pentru timpul pierdut ....pentru lacrimile varsate zi de zi ....pentru temerile si noptile pierdute asteptandu.te ....Tu ....strainule ...m.ai abandonat in mijlocul vietii agitate ....Lasitatea e calitatea ta ....nu si a mea ...ramas bun strainule