miercuri, 6 decembrie 2017

Rămâi cu bine....

—“bună, frumoasă mea,

dacă apuci să citești aceasta scrisoare, înseamnă că eu sunt deja dus. îmi pare rău, sincer. nu am vrut să te las singură, nu am vrut să plec de aici cu tot cu inima ta, nu am vrut să te rănesc, nu am vrut să plângi din cauza mea... dar a fost inevitabil.
dacă așa au mers lucrurile, înseamnă că am fost destinați să ajungem la acest adio, am fost destinat să părăsesc totul mai repede.
dar nu te gândi că nu mai sunt. imaginează-ți că mereu mă aflu chiar în stânga ta, ghidându-te. imaginează-ți că în momentul ăsta sunt în fața ta și în timp ce îți vorbesc îți șterg lacrima de pe obraz și îți sărut fruntea.
doar amintește-ți toate momentele frumoase, toate săruturile, îmbrățișările și cuvintele mele. amintește-ți aventurile noastre și micile glumițe pe care nimeni nu va mai avea să le înțeleagă.
gândește-te că în puținul timp pe care l-am avut mi-ai adus atât de multă bucurie în suflet. nu aș putea să-mi doresc să-l fi petrecut altfel sau alături de altcineva. m-ai făcut să mă simt iubit, m-ai ajutat să fiu eu mereu.
dar...
vreau să mergi mai departe și fără mine. vreau să zâmbești și să vorbești despre mine fără să plângi. vreau să-ți fiu o amintire frumoasă, draga mea. vreau chiar să-ți găsești pe altcineva. da, iubitul tău gelos îți spune să găsești pe altcineva. vreau să fie cineva care să-mi semene, vreau să fie cineva care să te respecte și care să te iubească. cineva care să te merite și pe care să-l poți iubi chiar mai mult decât m-ai iubit pe mine. cineva care să nu-ți aducă decât lacrimi de bucurie pe chip.
tu știi că te iubesc, da? te-am iubit de pe pământ, o să te iubesc de aici de sus. nu contează decât să fii fericită și să-ți găsești puterea să-ți continui drumul. o să fiu mereu lângă tine. ține minte, doar privește cerul, privește norii, simte adierea vântului, lasă ploaia să te ude și lasă razele de soare să-ți mângâie pielea pentru că acolo o să mă găsești mereu.

a ta veșnică iubire.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu