Dă-mi mâna, s-alergăm nebuni
Prin ploaia deasă ce se cerne
Din norii negri de furtuni,
Ce noaptea-n jur ne-aşterne...
Nu-ţi fie teamă, fiindcă-n doi,
Înfăşuraţi în voal de stele,
Vom da tot timpul înapoi
Şi clipe vom trăi, rebele...
Iar ochii tăi... făclii de dor
Iluminând aprins, în noapte,
La piept te strâng, tainic fior,
Şi „te iubesc” rostesc, în şoapte...
Vei fi de-a pururi al meu gând,
Cu tine-nfrunt chiar omenirea
Şi simt c-alături, orişicând,
Putem învinge nemurirea...
Mi-eşti drag! Ce ar mai fi de spus ?
Nimic nu poate să dezlege
Ce ne-am jurat, într-un apus...
..........e mai presus de lege !
(poezie de de Gabriel Matran
Foarte frumos..
RăspundețiȘtergere