Cand am simtit ca deranjez, am plecat, iar cand am crezut ca am gresit, mi-am cerut sincer iertare. Nu am inteles niciodata ce inseamna orgoliul, indiferenta si nepasarea si ce rost au. Eu cred ca aceste trei sunt daunatoare insusi celor care le adopta, dar acest lucru nu-l vor putea vedea si simtii decat mult mai tarziu.
Am fost mereu sincera, pentru ca nu am stiut sa fiu altfel. N-am putut ramane indiferenta durerii sufletesti, si am incercat sa fac atat cat am stiut ca sa ajut. Cateodata am fost judecata aspru pentru ca imi ignor propria viata, ajutand pe altii, insa eu nu am stiut sa fiu altfel. De multe ori m-am suparat pentru ca tocmai de la cei de la care nu ma asteptam, tocmai ei m-au ranit, m-au judecat, si m-au abondonat atunci cand as fi avut cea mai mare nevoie de ei, insa eu niciodata nu i-am urat pentru asta, de fapt eu nu urasc.
Am putut sa citesc in sufletele lor puritatea pe care ei insisi nu stiau ca o au. Pe unii i-am abandonat pentru ca m-au facut sa simt ca nu sunt dorita in viata lor, iar pe altii i-am pastrat in viata mea si pana astazi.
Au fost si oameni fata de care am gresit pentru ca nu am stiut sa interpretez corect vorbele lor. Unii chiar s-au mirat de faptul ca am revenit, multumindu-mi cu lacrimi in ochi si plini de uimire. Unii au crezut ca am plecat pentru ca m-am suparat, altii au crezut ca i-am abandonat pentru ca nu mi-a pasat de ei, insa adevarul a fost cu totul altul. Eu nu am abandonat niciodata pe nimeni.
Am suferit de multe ori in tacere, dar n-am abandonat. Alteori am adoptat tacerea fata de cei care nu au stiut sa invete cine sunt, dandu-le astfel posibilitatea sa revina la mine oricand. Celor care au revenit le-am multumit, iar celor care nu au revenit le voi duce mereu dorul. Multi au crezut despre mine ceea ce nu eram si nu sunt, doar pentru simplul fapt ca eu nu m-am straduit niciodata sa arat nimanui ca sunt altfel decat cred ei despre mine.
Nu m-am considerat niciodata prea valoroasa sau mai presus decat altii, si de aceea am lasat pe fiecare sa creada ce a vrut despre mine, doar pentru faptul ca am considerat ca eu nu am dreptul sa schimb parerea nimanui despre mine. Cine ar fi vrut sau vrea sa ma cunoasca cu adevarat, nu a trebuit sa faca eforturi speciale pentru asta, ci doar sa asculte vorbele mele, sa priveasca faptele mele, si sa citeasca in privirea mea ...
Oamenii sinceri nu au nevoie de straduinte speciale si nici de convingeri pentru ca sa le dovedesc cine sunt."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu