......probabil peste noi, peste amintirile noastre se va așterne praful. amintirile noastre se vor pierde pe drumuri neștiute așa cum ne-am pierdut și noi. m-ai învățat că trebuie să fiu un om puternic, să lupt, dar când trebuia să mă înveți cum să fiu când tu nu vei mai fii aici? mi-ai arătat că iubirea doare și că totodată ea te poate aduce în culmea fericirii. m-aș pierde în brațele tale din nou și mi-aș lasă inima in palmele tale, dar în zadar pentru că ce-am avut noi o data este apus, iar răsăritul e departe să apăra. mi-aș cere iertare în fața ta pentru pașii pe care i-am făcut greșit, pentru lipsa mea în unele dimineți sau seri. ți-aș spune să te întorci pentru o zi, să mă mai iubești o dată, iar apoi să pleci, prefă-te frumos te pricepi la asta. ți-aș cere totuși, cu lacrimi in ochi, să-mi citești rândurile, să nu te grăbești și să înțelegi că lipsa ta mi-a fost cea mai dură condamnare. ochii mei îi vor căuta pe ai tai oriunde...mi-ai fost definiția fericirii, a vieții, mi-ai fost esență pentru tot ce am însemnat eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu