....vine o zi,

În nenumărate momente din viață mi-am pierdut încrederea. În oameni. În mine. În Dumnezeu. Am fost rănită, dezamăgită, am regretat și mi-am dorit să pot întoarce timpul. Multe au fost clipele în care am plâns copleșită de probleme, de frământări, de griji omenești, fără să realizez că altcineva este capabil să-mi ia această durere și să o transforme în alinare. M-am bazat doar pe mine în viață deși nu a fost ușor, însă cum singurătatea este un sentiment pe care nu dorim să-l întâlnim m-am refugiat în brațe nepotrivite. Am căutat iubirea și tandrețea în suflete goale, pustiite, mi-am împărtășit neliniștile și temerile inimilor reci și înghețate. Am crezut că știu să citesc oamenii, m-am înșelat enorm.
În nenumărate clipe viața m-a întors pe dos. Am văzut-o cum se destrăma zi de zi, clipă de clipă, fără ca eu să pot face ceva. Am privit-o cu ochi secătuiți de lacrimi cum se deșiră în fața ochilor precum un colier de mărgele. Am fost spectator la propria cădere.
Uneori viața te aduce în pragul disperării. Îți arată că nu ești nimic, că nu poți face nimic, că nu te poți împotrivi, că tot ce poți face este să mergi mai departe …sau nu. Alegerea îți aparține. ( …)
În acele momente în care ești singur, tu cu tine, descoperi că există altcineva care îți oferă dragostea după care ai râvnit, altcineva care te ascultă necondiționat, altcineva care îți stă alături indiferent cât de slab ești, cât de mult ai greșit, altcineva care te poate ridica din nămolul în care persiști dacă îi accepți ajutorul. În acele momente l-am descoperit pe Dumnezeu. Și de atunci îmi încredințez fiecare zi, fiecare clipă Lui. Pentru că El știe ceea ce eu nu știu, pentru că El poate ceea ce Eu nu pot, pentru că El îmi înțelege visele și întotdeauna găsește o cale potrivită pentru a-mi sări în ajutor. Pentru că El este iubirea pe care o căutăm cu toții deși nu suntem conștienți de acest lucru.”